În urmă cu o săptămâna, eu și soțul meu, am avut parte de o ceartă.

Nu știu cum este la tine în relație, dar noi, avem parte deseori de contraziceri, ceea ce este minunat, asta arată dinamica în relație.

,,Mai teamă îmi este de relațiile în care partenerii nu se cearta. Adeseori asta duce către despărțire.”

John C Maxwell

Atunci când nu sunt dispute, implicarea nu prea există.

Este neplăcut să auzi din partea partenerului, „cum vrei tu…”, sau „cum zici tu…”

Nu-mi place să mi se spună DA, la orice.

O relație frumoasă, ecologică este acea relație în care partenerii se dezvoltă împreună, cresc împreună, se provoacă unul pe celălalt să devină o versiune mai bună, chiar daca asta te scoate din zona de confort, și uneori deși poate fi exasperant, este dovada supremă de a demonstra iubirea.

Eu și soțul meu, am avut multe discuții în contradictoriu în cei 8 ani de când suntem împreună, dar certuri au fost foarte puține, ba chiar dacă stau să mă gândesc le pot număra pe degetele de la o singura mână.

Însă acum o săptămână am avut parte de o ceartă, și încă una care s-ar fi putut transforma într-un dezastru.

Dar am o strategie pentru a mă certa

Ce??! Strategie în a te certa?

Da! Suna funny, dar chiar este o strategie și încă una ce dă roade și îți voi spune un secret…

Această strategie o poți aplica cu orice persoană din viața ta!

Cearta noastră a început de la faptul că mi-a dat impresia că lui nu îi mai păsa de relația noastră. În ultimele săptămâni a fost foarte distant, nu mi-a mai dat atenție cum o făcea, nu îi păsa prea mult de întâlnirea noastră din cursul săptămânii…

Miercurea, este seara în care eu nu programez nimic, în care el vine mai devreme și ori fie ieșim la cină, ori gătim împreună acasă, sau ne relaxam împreună.

Credeam efectiv că a uitat, așa că și eu mi-am făcut un alt program, el nu a zis nimic legat de faptul că aleg să continui să lucrez. Și asta ma enervat, așa că l-am întrebat dacă știe ce zi din săptămâna este, și ce planuri aveam și chiar i-am reproșat că nu era atent la asta

Poate nu e mare lucru, dar pentru Alina de acum 6-7 ani ăsta era motivul unei certe imense, cu țipete și urlete.

De data aceasta toată certa a fost un moment de sinceritate din partea amândurora, în care am discutat stând față-n față, privindu-ne în ochi, stând apropiați și am discutat fără să ridicăm tonul.

De fapt toată discuția a decurs așa: i-am adus argumentele ce pe mine m-au deranjat, pe un ton jos, calm (atât cât se poate într-un moment de supărare) și l-am lăsat să își spună punctul de vedere.

Dintre noi doi, eu sunt cea mai vorbăreață și asta uneori mă face fără să vreau să pun monopol pe discuție, dar știindu-mi caracterul, după ce mi-am spus problemele, l-am lăsat să vină cu argumentele și cu părerile lui și cât a vorbit nu l-am întrerupt, astfel acordându-i spațiu să poată vorbi deschis cu mine (mai ales în cazul persoanelor mai tăcute, calme, care tot ce vor este pace, au nevoie de un spațiu în care să se simtă în siguranță pentru a spune ce gândesc)

Și astfel am aflat că de fapt, știa că e seara noastră, dar nu a zis nimic pentru că știa că sunt într-o perioadă foarte aglomerată și nu voia să mă deranjeze… Din cauza asta și restul zilelor era așa distant.

Ba chiar pe el îl deranja că eu sunt atât de ocupată, doar că de teamă să nu mă supăr pe el, să nu riște o ceartă, nu a spus nimic Asta pentru că într-adevăr, în trecut, așa cum spuneam, cu siguranța s-ar fi ajuns la o ceartă…

M-am asigurat că știe că în orice moment poate vorbi deschis cu mine, și că modul meu de a reacționa astăzi, este unul diferit.

Iar tot acest episod ne-a apropiat să ne înțelegem nevoile, să ne înțelegem mai bine unul pe celălalt.